Oare am sa inteleg vreodata de ce tot ce se intampla e un mit?
de ce indiferenta a ajuns un viciu placut asemenea fumatului
si...de ce zambetul tau a inceput sa ma lase rece..
Am patruns toamna rosie..acolo unde, timpul e ceva inexistent..
sentimente sincere ce incep sa piara, sa arda pe rugul infinitei iubiri asemenea scrumului de tigara ce se topeste-n diminetile rosii petrecute-n lacrimi..
Traim din nou in miciuna, separandu-ne instantaneu de realitate
pustiind prin amintiri si rutine ce ne duc cu gandul la continuitate..
la ceea ce noua ne place sa numim relatie..
Relatie?Glumesti?
in tot acest timp jalnic am incercat sa parafrazam cuvantul "despartire"..
sa intoarcem spatele purului adevar ce tine de visul nostru aparte..
de viitorul nostru ce se leaga de un mit paranormal si absurd...
Ajungand sa petrec nopti albe de-a lungul verii aride si arzatoare
imi pun adesea intrebari legate de noi..
eu, tu si noi..simple persoane mizere ale societatii contemporane ce traieste in minciuna, mirosind a groaznic si a prostie..
Nu iti dai seama, nu?
ajuns acasa dimineata la rasaritul soarelui incostient de existenta umana, te am in cap..
visez cu tine amintiri din trecutul nostru alb, sters de orice pata si condamnat in temnita sufletului meu spart de faptele tale incostiente..
Si e toamna...
Stand intr-un bar, cu tenta naiva de vechitura, fumand haotic tigari negre ce strapung surprinzator interiorul meu de praf negru..
ies afara..ma blochez privind albiile realitatii spre sentimente ce tind spre adevar..
asteptam sa iti dai seama de ce am plecat..de ce lipsesc atat de mult?
Si ma intorc inapoi asemenea fiecarui om neant ce iese sau intra pe acea poarta nesemnificativa semnelor vietii..
ca si cum as fi un nimic..
un nimeni..o simpla fiinta cu semne de intrebare si dileme ce tind sa aiba inteles existential
ajung la aceeasi masa..aceleasi scaune..aceleasi sticle de bere goale si tigari scrumate de viata in scrumiere sumbre si macabre..
Privind inapoi, vad ceva ce nu pot sa-mi explic..
o melodie lenta ce transmite sentimentul de melancolie..
un bar ce serveste bauturi nocturne, facandu-te sa uiti de realitate..
si doua lucruri..un centru de interes cu discutie nonsens probabil
si o poarta care imi spunea:"iesi acum si nu te uita inapoi..realitatea e un punct crud al apogeului vietii!"
Si totusi...ceva e diferit!
Postări
