Vis Pe Note

Peste tot e întuneric. Publicul freamătă; lumea nu mai are răbdare. Ea este în primul rând. Se uită în jur, cu inima cât un purice. Oare cât mai durează?
Ea știe, sau cel puțin crede că știe ce se întâmplă în spatele scenei; știe că el are emoții și că va sta cu sufletul la gură pe parcursul întregii seri. Dar vrea să-l vadă, să-l încurajeze, să-i spună că totul va fi bine. Și ea are emoții, poate chiar mai mari decât el. Timpul trece atât de încet, de parcă s-a oprit cu totul...
Dar, după secole de așteptare, o lumină albă, orbitoare se aprinde și luminează scena. Se aude un ritm de tobe și nebunia începe. Cei patru sunt cu adevărat magnifici în această seară, dar ea are ochi doar pentru el, care pare și mai fermecător decât în realitate. Melodia devine ceva mai agresivă; adrenalina îi crește, sângele îi aleargă nebunește prin vene, pupilele i se dilată. Versurile parcă vin de la sine, așa că începe și ea să cânte. Zgomotul din jur îi acoperă vocea, dar încă speră că o va auzi, deși este aparent imposibil. El nu poate fi distras, trebuie să impresioneze publicul; broboane de sudoare îi apar pe frunte. Este foarte concentrat asupra melodiei, pentru că el este cel care îi formează scheletul. Fără chitara lui, muzica formației nu ar mai avea sens. Iar ea îl înțelege și este alături de el trup și suflet.


Dar la un moment dat, ceva se schimbă. El devine agitat, ea nu mai înțelege, nu mai știe ce urmează. Privirea lui caută ceva, sau mai exact pe cineva. Sala se mai luminează puțin și o vede. E acolo, în primul rând, ca întotdeauna. Privirile li se întâlnesc, el îi zâmbește, iar inima ei tresare. A găsit-o, în sfârșit...
Vocea lui răsună deasupra tuturor: "Piesa asta e pentru tine..." Ea recunoaște melodia de la primele acorduri și rămâne înmărmurită. E piesa ei, cea pe care a auzit-o de atâtea ori: într-o noapte de vară, la lumina stelelor; pe malul mării, la răsăritul soarelui; pe o bancă în parc, la apus. Versurile îi răsună în minte, dar nu mai poate să cânte. Lacrimile îi curg pe obraji, dar zâmbește, plânge de fericire. Corpul îi vibrează atunci când el ciupește corzile chitarei.
Cu fiecare sunet, el găsește un mod de a-și exprima sentimentele. Pentru că și el o iubește, nespus de mult. Acum, acordurile produse de chitara lui sunt blânde; prin intermediul lor, ea parcă simte căldura unei îmbrățișări, fiorul unei mângâieri, pasiunea unui sărut.
Din acest moment, nimic nu mai contează. În afară de faptul că ea nu mai este singură, iar el știe că există cineva care îl va susține oricând va avea nevoie. Acum, se au unul pe altul...

Written By One Of My Best Friends-Alexandra(Simi)