Necunoscutul Toamnei Rosii!

Intruchipare a negativului...simt al cunoasterii
Suntem departe de a fi si de a intelege
caci omul e un preludiu complicat si neinteles...
un ghiveci cu plante diferite...
un soi rar ce se creeaza instantaneu.
Plimbandu-te pe strada
Nu ti-ai pus vreodata intrebarea:"oare cine e"?
Acea persoana cu chip necunoscut...
te priveste-n ochi de parca te-ar cunoaste
un sentiment neplacut
un vant ce-ti trece prin sange...
vant al toamnei rosii cu mesaje tiparite-n frunze si natura...
in parcuri si gradini sumbre cu viitor spulberat!
O stare de melancolie
care se strecoara asemenea prafului negru-n propriul tau suflet.
Frigul se lasa incet...
cautand sa pierzi vremea...ca sa uiti de realitate si adevar
sa te izolezi in ganduri triste meditand la amintiri.
Amintiri...suna a agonie ce urla dupa prezent...
ca un caine ce-si plange stapanul...mort ce nu se mai intoarce
ani dupa ani...zile dupa zile...
urlam dupa amintiri cu frumuseti ce-ti aduceau zambetul viu al trecutului esential!
Vezi tu...am uitat s-ascult sau sa-nteleg
insa stiu ca toamna rosie asculta...
asculta cum urlam...dupa noi si dupa albastrul cerului perfect!
Unde am gresit?
Unde sunt anii aceia?S-au pierdut in vanturi feerice printre frunze...
Dar tu unde esti?Ai disparut ca un val ars de falnicul mortii..
nu mai stiu cum sa cuget...sa disper si sa cred in viitorul sumbru al neantului alb!
Raspunsul intrebarilor mele e un mit...fara motiv, fara inteles
dar mai spune-mi odata, cititorule, care e raspunsul?
Sau ce..ai uitat de toamna rosie?