Nostalgie...Regret!

Tot ce gandim e un mit pierdut prin pagini cu versuri albe..

Sentimente ce se pierd in asfintit

prinzand aripi

avand noima unui zambet fals de femeie perfecta...

Relatie cu sensuri sinucigase

ce duc la pierzanie si rutina

incercand sa inteleg defapt inceputul acestui val ametitor, asemenea fumului de tigara irosit in fata geamului diminetilor reci.

Iernile muribunde ne dau impresia realitatii

Noi suntem ceea ce ne place sa numim "cuplu"...

punandu-ne in fata viitorul

facandu-ne planuri moarte tanjind dupa adevar...

definitia acestui cuvant fiind peste intelegeri umane si limitate!

Trandafiri ofilindu-se de-a lungul sezoanelor muribunde...

lumini arse de voci surde cu un ton feeric nepatruns de mintile ascunse ale jalnicilor...

strazi necunoscute ce tin de visul tau aparte

un falnic verde purtand prin vanturi timpurii sentimente absolute ce tind spre adevar!

Toamna rosie e inca un mit fara inteles...

si ma strecor in versuri prin frunze de toamna asemenea lupului alb ce mi se arata in vise...

Lovindu-ma de realitate ca un val sfaramandu-se-n nisipuri negre

arid al soarelui mirosind a groaznic si a prostie...

ma pierd in ierni albe bantuind piete cotidiene

goale si triste asemenea unui vagabond!

Tanjind si privind geamuri luminate cu oameni monotoni...

pierzandu-ma in versuri prin frunze de toamna, simt melancolia pura a artistului!